What to read after Lord Jim, Joseph Conrad?

Jim este secundul vasului „Patna” şi, din cauza unui accident, vasul este ameninţat să se scufunde. Convins că vasul nu mai are nici o şansă, Jim îl părăseşte alături de ceilalţi câţiva ofiţeri şi se salvează, lăsându-i pe cei de la bord în voia sorţii.

Dar „Patna” să fie salvat de un vapor francez, iar Jim şi ofiţerii sunt chemaţi în faţa unui tribunal naval. Ei sunt acuzaţi de încălcarea acelei legi elementare care spune că orice om în stare să acţioneze datorează loialitatea şi sentimentul solidarităţii faţă de cei aflaţi în pericol. Acuzaţia este cu atât mai gravă cu cât inculpaţii erau ofiţerii navei, deci trebuiau să fie ultimii care părăsesc locul dezastrului. Jim trebuie să suporte consecinţele judecăţii, adică anularea brevetului de marinar, dar mai greu de suportat i se par remuşcările, conştiinţa că e un om copleşit de slăbiciuni pe care nu poate să le stăpânească, gândul că a pierdut încrederea oamenilor pe care i-a părăsit când erau în mare primejdie. 

Strădaniile lui Jim de a-şi ispăşi vina constituie materialul care compune partea a doua a romanului, mai bogată narativ. În timpul procesului, apare un anume căpitan Marlow, personaj care iniţial este confesorul lui Jim, şi care preia povestirea, ducând-o până la capăt.

Marlow este cel care îl ajută pe Jim să pornească pe un drum care să-l angajeze din nou în viaţă, să-l restabilească, însă Jim trăieşte cu sentimentul că orice ar face nu este suficient pentru a-şi compensa vina. Abandonează slujba pe care un prieten de-al lui Marlow i-o oferise şi devine curier la firma „Egstrom şi Blake” a unor antreprenori de vapoare, post pe care îl părăseşte, lăsând totuşi o impresie bună în urma lui. Jim nu acceptă toleranţa şi simpatia lui Marlow faţă de el, considerându-le nişte daruri nemeritate, pe care le refuză. Jim mai trece prin astfel de experienţe, însă nimic nu-i uşurează eforturile de a se mântui; el se dăruieşte cu voluptate trăirii vinovăţiei. Marlow vorbeşte foarte expresiv despre drama lui Jim; „e poate un act de eroism prozaic să-ţi arunci pâinea de toate zilele ca să-ţi păstrezi mâinile libere în vederea unei trânte cu o nălucă (...) Dar Jim era într-adevăr nenorocit, căci întregul neastâmpăr nu putea să-l elibereze de obsesia lui”.

Ultima încercare a lui Jim este în Patusan. un district îndepărtat al unui stat băştinaş independent din Malaiezia, unde ajunge cu ajutorul lui Stein, un negustor bogat şi respectat, colecţionar de carte şi pasionat de entomologie, prieten al lui Marlow. Legăturile lui Stein cu lumea malaieziană erau afacerile firmei sale şi o femeie băştinaşă, pe care el o numea „soţia mea, Prinţesa”, care murise la naşterea fiicei sale, Emma. Cornelius, un portughez, asociat de-al lui Stein, făcea afaceri dubioase şi prejudicia succesul firmei. Menirea lui Jim este să-l înlocuiască pe acest Cornelius. Jim îşi foloseşte toată inteligenţa pentru a sluji poporul din Patusan, pentru a-l apăra de jaf şi exploatare. Pătrunderea lui Jim în ţinut reprezintă un bun prilej, fructificat de Conrad, pentru descrierea unei lumi exotice care, dincolo de pitorescul ei, adăposteşte oameni cărora eroul li se dedică şi le câştigă astfel toată încrederea.

Populaţia din Patusan este victima unui rajah şi a negustorilor albi, care urmăresc doar să se îmbogăţească. Jim se află în război cu ei. Existenţa lui în acest ţinut pare să-i ofere şansa sigură a reabilitării în faţa celorlalţi: „Am nevoie (...) să simt în fiecare zi, ele câte ori deschid ochii, că mă bucur de încrederea lor”, mărturiseşte el. Se întâmplă însă ca Jim să piardă din nou încrederea oamenilor, deşi de data aceasta nu din cauza vreunei slăbiciuni personale, ci din cauza trecutului copleşitor şi, în plus, a încrederii acordate lui Brown, un pirat care este autorul unui atentat odios împotriva oamenilor din Patusan. Acesta îl sensibilizase pe Jim, evocându-i un trecut asemănător cu al lui.

Brown este un adevărat geniu al răului care-l duce pe erou la pierzanie. Nemaiputându-şi îndura greşeala. Jim se sinucide, considerând acest ultim act drept împăcarea supremă cu sine. Povestea lui Marlow despre Jim se încheie tulburător: „Jim dispare sub umbra unui nor, cu inima-i de nepătruns, uitat, de neiertat şi uimitor de romantic. Nici în cele mai nebuneşti clipe ale viziunilor lui copilăreşti n-ar fi putut să întrevadă întruchiparea unei victorii atât de nemaipomenite, căci se prea poate ca în clipa ultimei priviri semeţe şi sigure să fi zărit faţa «norocului», ca pe o mireasă orientală, voalată stând lângă el”.